Stăteam pe o bancă în parc. S-a apropiat un băiat, părea un pic straniu, dar nici prin gând să-mi treacă că poate fi bolnav. În cele mai dese cazuri prefer să evit oamenii care sunt retardaţi sau au probleme psihice. De data aceasta am facut o excepţie.
De la început părea un pic agresiv, părerea lui despre genul feminin era una foarte negativă. Nu s-a ruşinat să se apropie şi să spună ce crede el despre fete. Nu mi-a zis foarte direct, dar din câte am înţeles m-a făcut CURVA!
Prima reacţie - am râs! Nu am încercat nici măcar să înţeleg de ce a crezut aşa, pur şi simplu am tăcut.
Mai apoi, băiatul pe nume Răzvan, enervat pe râsul meu ironic, mi-a spus ca are epilepsie, şi ma întrebat de ce râd de el. În acel moment mi-a trecut toată pofta de a mai râde.
Mi-a povestit lucruri groaznice despre viaţa lui. Despre mama sa care acum este la închisoare (Răzvan este foarte fericit că mama sa nu mai este alături de el). Mi-a povestit despre tatăl său, care este recăsătorit. Despre fratele său care este însurat, dar îşi înşeală soţia. Şi nu în ultimul rând despre copilăria sa, şi cum a ajuns să fie bolnav.
Are epilepsie de la 13 ani, în urma unui accident. Acum are 18. Când era copil a fost maltratat de mama sa, care, din spusele lui Răzvan, îi cam plăcea alcoolul. A fost lovit de către mama sa cu capul de pereţi, când era în stare de ebrietate. Aruncat de la balcon. Şi a mai nimerit în accident. Nu ştiu cât de adevărat este ceea ce mi-a povestit el, dar am rămas şocată.
O dată în lună trebuie să se prezinte la clinica pentru bolnavi psihici.
Este un băiat super deştept. Dacă nu era să fie boala asta pe care o are, cred eu că avea să devină un om mare.
M-a impresionat mult viaţa lui. Nu doresc nimănui să treacă prin ceea ce a trecut Răzvan. Ceea ce am scris eu aici sunt doar nişte floricele din toată istoria povestită de el. Doar ascultându-l cred că poţi să-ţi dai seama cât de crudă a fost copilăria lui.
E GROAZNIC!
